Discuțiile în transportul public.

Cum mă dădeam eu cu autobuzul aiurea prin metropolă, se urcă niște babe. Nimic ieșit din comun. Doar că la un moment dat cred că una din ele a murit. Zic asta deoarece a început să pută. A început să pută a naftalină, a stătut, a economie la apă și săpun, a comunism, a căcat, a babă care privește indignată la tineretul din ziua de azi care nu-i oferă locul pe scaun deși merge doar o stație. Înainte de asta discutau că aerul condițonat din autobuz e nociv. Adică babele au nimerit în singurul autobuz cu aer condiționat și era de căcat. Dar au coborât la prima stație după cum am menționat. S-au urcat țiganii și mirosurile amestecate ce au rămas de la călătoarele în timp de dinainte, s-au îmbogățit cu mirosul de țigan și de semințe de floarea soarelui. Nu știu despre ce vorbeau că nu știu țigănește, dar știu că vorbeau tare, să moară mama. Dar astea sunt la ordinea zilei în București. Ce este cel mai important este că la un moment dat s-a urcat o tânără domnișoară îmbrăcată sumar, cu țâțele de plastic, cu fustă scurtă și pantofi de culoare roz, cu toc foarte înalt. Era cu totul modificată, sprâncene, buze, păr blond care de fapt erau extensii, culoarea pielii era câcăniu (de la solar bănuiesc) și a umplut autobuzul cu parfumul ei, ce-i drept scump. Cred că v-ați dat seama că avea o sacoșă de cumpărături și geanta imensă, pe care le ținea la încheietura mânii cum le ține o adevărată ”lady dă București”. Pe lângă chestia asta, vorbea la un telefon plin de sclipici, de ăla câștigat la un concurs la aprozar (telefon de ăla cu măr pe el – deci e clar că e câștigat la aprozar). Situația stătea cam așa:

„Fată deci nu mai pot, m-am urcat aici la Unirii în autobuz pentru că nu a vrut nici un nesimțit dă taximetrist să mă ducă până la Natiunile Unite. Sunt disperată fată, mi-e și greață, e cald dă mori, e înghesuială și a mai prins și semaforul deci nu se poate așa ceva. Am sunat la ăștia la service și mi-a spus că mâine după amiaza e gata mașina. Deci sunt cu nervii la pământ, curg apele după mine, mi se strică machiajul. Tu pă unde ești? Mai bine te așteptam să vii să mă iei și pă mine. Ei unde sunt, la semafor îți dai seama. Cred că la ăștia pă autobuz țin semafoarele mai mult, nu știu ce se întâmplă. Da fată, pă Calea Victoriei e magazinul. Hai că i-a dat verde în sfârșit. Da fată știu că trebuie să cobor la prima. Auzi, tu știi vreo casă dă schimb p-acolo că nu mai am lei deloc. Bun atunci, trebuie să ne oprim să schimb niște euro. Cum unde să mă aștepti? Acolo unde cobor, pui pă avarii că eu ajung imediat. Bine fată, hai pa pa pa.” Și coboară. Frumos, nu?

Au mai fost și alții in decursul timpului care chiar vroiau să ne facem prieteni de familie bănuiesc. Un moșneag: „Știi tinere, am avut și eu părul lung”. Sau o babă: „matale parcă ai fost luna trecută deasupra unde stau eu să repari un televizor, nu-i așa?” (unii își doresc de mici să ajungă astronauți, doctori, paznici, maneliști, etc… într-adevăr, eu mi-am dorit de mic să mă fac depanator tv. M-a citit baba – huoooooo). Țara asta merge spre pierznie și alții se pieptănau când aveau părul lung (acum sunt doar individioși), sau caută depanatori tv, alții doar put, alții fac „șoping”, alții deși au murit… încă se mai plimbă cu transportul în comun doar pentru faptul că e gratis, alții pierd nopțile aiurea aberând și crezând că într-o zi o să-i citească mai mult de … un om. Căcat, terminați băi cu prostiile și treceți la muncă să pot trăi și eu de pe urma voastră.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s