Lucrurile neștiute din spatele paradei militare de 1 decembrie

Da, am fost în mulțime la parada militară care s-a desfășurat cu ocazia zilei de 1 decembrie. Am văzut oameni în vârstă, am văzut oameni cu copii, oameni cu steagul național la purtător, oameni care s-au nimerit pe acolo, oameni pentru care parada militară înseamnă motiv de mândrie și oameni pentru care semnificația zilei nu înseamnă decât o zi liberă dată de guvern. Am stat în mai multe locuri doar ca să văd mai bine pentru început, iar mai apoi ca să iau pulsul mulțimii cum s-ar spune. La început întâmplarea face că am nimerit lângă doi oameni în vârstă. Am tras cu urechea la ce vorbeau cei doi (bărbați). Am auzit vorbe de genul: „ce frumos”, „uite-i cât de tineri sunt”, „familia lor ar trebui să fie mândră de ei”, „aș vrea să mor cu siguranța că acești copii vor putea spune: aceasta este țara mea”, „dacă ar ști tineretul ce însemnă libertatea pe are o au acum și cât a costat…”. Vreau să menționez că acești vărstnici miroseau a colonie scumpă, erau îmbrăcați în paltoane, cu mănuși de piele, aranjați ca pentru sărbătoare. Deci … respect!.

Mai erau copiii care parcă aveau lista de întrebări pusă la punct de când s-au născut. Evident că părinții căutau să le ofere răspunsuri dar erau depășiți de situație. E greu să cunoști fiecare batalion care trece și din ce divizie face parte. Oricum în mare parte ok.

Mai era și o altă grupă de primate scăpate de la zoo sau din junglă. Elevii de liceu sau de vârsta liceului. Ei erau cei care stăteau pe carosabil deși soldatul care se ocupa cu ordinea le-a spus clar că trebuie să stea în spatele gardului și că este pentru protecția lor. Ei erau cei care vorbeau tare și râdeau forțat la orice glumiță răsuflată făcută tot de ei, de genul: „drepți bă” (strigând la soldatul care saluta mulțimea din mașina blindată) sau „uite ăla e mort de frig, mare prost, eu le-aș fi dat la muie dacă îmi spunea mie vreun comandant că trebuie să particip la paradă pe frigul ăsta”. Altul a aruncat mucul de țigară spre mașina blindată care tocmai trecea, alții care erau cocoțați pe un gard fluierau aiurea la soldați cu replici de genul „îți dau o țigare? băi săracule”. Țin să menționez că ăia care erau pe gard erau țigani. Și nu știu ce căutau la paradă, deoarece ei se trag din neam de sconcs nicidecum din neam de român. În fine, ălora de liceu le-am zis vreo câteva pe limba lor deoarece nu am putut să mă abțin. Au tăcut la un moment dat, eu am plecat la alt moment dat. Tare aș fi vrut să-i spun ăluia care dă mui la comandanți cum stă de fapt treaba. Dar dacă se introduce armata obligatorie iarăși, va ajunge la concluzia că muia e bună dar depinde la care capăt de pulă ești.

Îmi este groază și cred că puțin frică de unele lucruri: analfabetismul la tineri, lipsa de bun simț, lipsa de valori, libertatea exagerată și risipa ei. Înainte nu aveați acces la literatura pe care o visați, la muzica pe care o adorați, la libertatea de exprimare, la presă liberă și la granițe deschise. Acum le aveți pe toate și ce ați ales? Ascultați manele, nu citiți nimic (nici măcar pe mine), nu știți să scoateți două fraze coerente pe gură și plecați în Italia să fiți sclavi și în Anglia să fiți boschetari sau să fiți tratați ca niște cârpe. Aveți valoare, ce să mai discutăm. Noi, pulimea, nu înțelegem și nu știm să ne descurcăm, noroc de voi că ne arătați cum merg combinațiile.

Stăteam și mă gândeam la faptul că ziua asta națională nu mai are nici un fel de semnificație pentru mulți. Și cel mai trist, că în viitorul apropiat nu va mai avea sens deoarece nu va mai exista. Cam de cîcat să crești așa fără să fii învățat că un om fără țară este un om de nimic și fără viitor. Dar noi muncim în Anglia și avem valoare – Indeed we do ! sau spălăm babe la cur și suntem șantieriști prin Italia – Certo !

Nasol moment când ăștia care vor veni cu bani și mașini scumpe din sclavie, nu vor avea cui să se laude deoarece nu vom mai exista ca nație. Dar tot rămâne speranța că dacă nu au cui se lăuda, vor intra în depresie și se vor sinucide în grup. Și atunci voi rămâne doar eu și nu voi mai avea despre cine să scriu și mă voi sinucide singur în cele din urmă.

A să nu uit, se pare că… repetenția e mama învățăturii.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s